luni, 18 martie 2013

Masina de Tesut Povesti









     
Va spun o poveste? Era o seara friguroasa de iarna, afara vantul puternic spulbera omatul  asternut pana la inaltimea geamurilor casei. In curte, tata sapase carare printre nameti, iar in soba lemnele trosneau, raspandind miros de lemn umed. In casa era cald si bine. Aroma dulce- vanilata de prajituri, caldura sobei si linistea imi dadeau un sentiment placut, de „acasa”. Stateam cu mama in camera mea si depanam povesti. Parca zilele de iarna si caldura sobei te apropie mai mult de cei dragi, esti mai dispus sa iti deschizi sufletul si sa vorbesti despre ceea ce nu ai curaj sau timp sa abordezi in zilele obisnuite.
Am pretuit intotdeauna obiectele „cu poveste”, mai ales pe cele mostenire de familie, asa ca masina de cusut Singer, care i-a apartinut odinioara bunicii mele, se afla la loc de cinste in casa noastra. I-am acoperit suprafata, marcata de trecerea timpului, cu un strat de bronz, pentru un suflu nou si un plus de pretiozitate. Ne-am hotarat, eu si mama, sa coasem ceva la masina. Ea sa imi arate si eu sa invat, pentru ca masina, ce avea sa-mi revina mie peste ani, sa nu-si piarda utilitatea, uitata in vreun ungher.
Am ales o tesatura fina, dintr-o cutie cu praf de amintiri adusa de mama, plina cu materiale de calitate si am trecut la treaba. Batrana masina de cusut tinea sa ne arate ca nu isi iesise catusi de putin din mana, trasand cusaturi fine si precise. Incet-incet, creatia noastra capata forma si mie incepea sa-mi placa procedeul. Prindeam, pe nesimtite, drag de masina de cusut. Am rugat-o pe mama sa ma lase sa o manevrez eu. Am fost usor uimita sa constat ca era chiar mai usor decat parea. Am lasat imaginatia sa zburde si am schitat o taietura neasteptata ci cateva falduri bine plasate. Deja vesmantul capatase personalitate, o nota aparte, foarte personala. Continuam sa cos si mintea imi hoinarea catre noi idei ale unei finalitati deosebite. Intotdeauna m-au pasionat moda si frumosul, asa ca o rochie iesita din tipare, cu o croiala unicat parea ideea perfecta, mai ales in perspectiva apropierii Sarbatorilor de iarna. Sufletul meu vibra de entuziasmul anticiparii a ceea ce urma sa iasa. Un tiv strasnic, un retus mic aici, unul dincolo, pentru o simetrie impecabila si mama si-a dat verdictul: o treaba excelenta! Ca invatacel, trecusem examenul initiatic cu brio. Imi priveam opera cu emotie si mi se parea ireal ca eu reusisem sa metamorfozez bucata de material, sub ascutisul acului masinii de cusut, in ceva atat de frumos.
Am tras pe mine rochia cu frenezie, incantata sa constat ca imi venea ca turnata. Eram mandra ca in copilarie, cand, purtam haine traditionale la obisnuitele serbari de la gradinita. Intuiam ca traiesc inceputul unei mari iubiri si ca masina de cusut avea sa devina masa de exercitiu a celor mai nastrusnice vise de creatie ale mele, mult timp de atunci inainte. Ca aveam sa revin la ea iar si iar, intr-un soi de dependenta placuta. Ca un fumator care isi promite mereu siesi ca „aceasta e ultima tigara”, doar pentru a relua promisiunea a doua zi. Un obiect aparent nesemnificativ, care insa, pentru mine, pentru noi, reusise sa mestereasca zambete.

Peste ani, cu amintirea acestei intamplari intiparita in minte, m-am gandit sa-i fac mamei o surpriza speciala: o masina de cusut Singer Talent 3321, usor de manevrat si mult mai performanta. Am gasit-o aici, intr-un magazin de electrocasnice cu oferte neasteptat de variate si preturi mai mult decat avantajoase. Ne-am bucurat impreuna de dar, ca doi copii care despacheteaza cadourile gasite sub brad, in dimineata Craciunului. Masina ocupa acum propriul loc privilegiat in casa noastra, insa nu am uitat de „prima dragoste”, o piesa de colectie, ce va dainui peste ani, ca o amintire de pret. Ii multumesc bunicii ca mi-a lasat o „masina de tesut povesti”, iar mamei ca m-a initiat in tainele manevrarii ei. Nu este „doar” o simpla masina de cusut, este un manunchi de amintiri de suflet, de clipe in familie, de vise indeplinite.
 Acest  articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2013.
 Follow me on Facebook, Twitter and Bloglovin.

8 comentarii:

  1. oh yes we really should enjoy more the little pleasures in life;)
    i have the same singer sewing machine;)
    love and kiss,mary
    http://www.maryloucinnamon.com/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Indeed we should.
      What a lovely coincidence!Singer sewing machines are the best, this post is about one I've had since I was a child, from my grandmother. :)
      Thank you for passing by! Kisses!:*

      Ștergere
  2. I am following you dear on gfc with the name Patricia Do Nascimento and I have no pictures. Hope it works now..

    xoxo



    pashionality.com

    RăspundețiȘtergere