vineri, 13 decembrie 2013

Despre OAMENI MARI si oameni mici



Sadly...
Astazi va spun o poveste despre dezumanizare. Despre un sistem medical ros de coruptie, indolenta si neprofesionalism. O poveste cutremuratoare despre suferinta a celor care ajung sa ia contact cu acest sistem si cu acesti “neoameni”.  Despre chinul si umilinta sufletelor abandonate in spitale sordide, de catre medici “specialisti” si asistente prea ocupate cu barfe murdare, respectiv perceperea de spaga pentru cel mai elementar serviciu care le intra in OBLIGATIILE PROFESIONALE. Marsavi care, in nimicnicia lor, nu au macar curajul de a recunoaste ca nu poseda cele mai elementare cunostinte despre afectiunea pe care au pretentia ca-si propun sa o trateze si iau in deradere eforturile pacientilor de a se documenta asupra alimentatiei recomandate si a tratamentelor alternative disponibile. Pentru ca, mai apoi, tot ei sa serveasca drept “masa” alimente nepreparate, alterate si munti de paine alba. Si sunt multi cei saraci sau singuri, care le mananca, din lipsa de altceva mai bun.
Iar daca sunteti, ca si mine, dealtfel, dintre aceia care condamna darea de mita, nu va doresc sa va gasiti in situatia disperata de a fi complet ignorati si umiliti, in moduri inimaginabile, cu orele pe scari de spital si a fi pur si simplu OBLIGATI sa va bagati mana in buzunar pentru putina atentie. Pentru ca cei pentru care sunteti acolo sufera, iar starea lor se agraveaza cu fiecare clipa de NESIMTIRE a cadrelor medicale.
O poveste despre rugaciuni inventate, cu suflet insangerat, pe coridoare de spital si repetate intr-una, in gand. In zadar. Despre revolta si disperarea celor ca mine, care nu pot decat sa observe, neputinciosi, de pe margine.  A celor putini, care au curajul sa iasa in fata, sa spuna lucrurilor pe nume, fara a se ascunde dupa degete si dupa clasicul: “nu mai are importanta acum”.  Pentru ca dreptatea poate si trebuie sa inceapa cu acele (enorm de multe) cazuri de malpraxis, de pe urma carora oamenii raman fara parinti, bunici, copii si asa mai departe. Si poate continua cu spaga niciodata refuzata, chiar daca, adesea, nici macar aceasta nu cumpara un dram de bunavointa. Pentru ca raul trebuie starpit din radacina, altfel se raspandeste, asemenea unei molime.
Sunt mandra sa spun ca am cunoscut UN INGER. Un adevarat campion, profesionist, care a respirat si a trait pentru sport, genul care lupta pana la capat si isi da, cu drag si dedicare, sufletul pe si pentru teren. Un invingator de profesie, care a impartit, cu darnicie, si multor altora din preaplinul talentului sau. Din pacate, in viata supravietuiesc spectatorii, fiintele insipide, care se ingrijesc, nu se ingrijoreaza sau consuma sufleteste niciodata pentru altii si isi turtesc fundurile placide si kilogramele extra, adunate de-a lungul anilor pe scaunele din tribune.  Oameni mici la suflet, care produc lehamite. Care nu se vor ridica niciodata la nivelul si priceperea celor din teren, carora tot ei se trezesc incercand (cel mai adesea in zadar, din fericire) sa le ponegreasca demnitatea. Si ma revolt din adancul inimii pe viata prea scurta, nemiloasa si, da, al naibii de nedreapta cu OAMENII BUNI. Prea buni pentru acest Pamant. Da, exista oameni buni si oamenii prea rai, in nepasarea si grotescul pe care le seamana in jur zi dupa zi, ca sa merite sa traiasca. Intamplator sau nu, tocmai acestia sunt cei care ajung sa imbatraneasca, parca sub protectia unui rost demonic al firii, bucurandu-se ca “roata nu se mai intoarce” si ca multe pacate raman nepedepsite pe-acest Pamant.
Mi-e groaza de aceste Sarbatori de iarna, Sarbatori pe care le-am asteptat cu nerabdare, ani de-a randul, pentru ca le asociam cu refugiul  in dragostea unei familii frumoase. Anul acesta, insa, Craciunul ma gaseste cu sufletul pustiit si gol, furioasa pe viata si nedreptatea ei, in casa inaltata de tatal meu, de care si-a legat atatea visuri si idealuri.  Celor care ma indurereaza mai tare, spunandu-mi ca exista un rost chiar in moartea si suferinta nedreapta, nu pot decat sa le raspund ca vorbesc “din tribune”, pentru ca nu au fost acolo, iar daca ar fi fost, nu ar fi avut seninatatea sa incerce sa-i amageasca in zadar pe altii cu asemenea consolari stupide. Iarna asta, pentru prima oara in viata mea, nu mai simt frigul. Nu imi mai pasa. Astept un semn, un vis, o explicatie. Imi doresc doar sa pot intoarce timpul si schimba firea lucrurilor. Caut zi de zi forta launtrica de a merge mai departe. Ma refugiez in amintiri calde, din vremea cand eu eram printesa frumoasa si cuminte, fetita celui mai viteaz si bun imparat de pe pamant. Un basm frumos, din care am fost alungata pe nedrept si care a fost inghitit de rauri de lacrimi. 
Si mi se face sila cand vad ca, in aceasta lume spoita de ipocrizie, camuflata sub un morman de fite goale de continut, unii/unele se preocupa de toalete pana la fund pentru cluburi, tocuri inalte, ajustari cu silicon si botox prin partile esentiale, in vreme ce altii se lupta pentru o clipa de viata, mor cu zile datorita nepasarii sau isi vad demnitatea calcata in picioare prin spitalele sleite din Romania. Iar tu trebuie sa te prefaci ca esti egoist, din ratiuni ce tin de supravietuire, pentru ca, daca ti-ar fi intuita adevarata natura, ai avea parte doar de dispretul celor ce NU INTELEG.
Da, avem o tara saraca, bolnava, cu probleme grave la nivel de sistem si mentalitate. Ar trebui sa ne preocupam de a ne impodobi mintile, pentru a putea, atunci cand ne vine randul, sa ne aducem contributia la a o face mai buna. Pentru A SCHIMBA CEVA

EN :
            This above is a sad story about the lack of professionalism and indifference of Romanian doctors/medics, a corrupt medical system, in which bribe is the norm in order to get the attention that every patient should be entitled to. And if you’re a declared enemy of bribing, such as myself, you’ll find yourself ignored and humiliated for hours on hospital corridors, until you cannot bear with the suffering of those for whom you actually came there and reach out for some money. Sometimes not even bribe can buy a little bit of care and compassion, though, from the people who swore to make them their profession. It is a sad story about the despair of those forced to watch from the margin, without having the power to change anything, such as myself. A sad story about people so small, careless and mean that if you’d kick their hearts, you’d break a toe. And, on the other side, about Great People, the ones who inspire you and brighten the lives of everyone lucky enough to be around them, by sharing their kindness, love, talent and knowledge. People Too Good to be true, like not of this world. Unfortunately, the candles of the latter always seem to burn faster. There is little justice in the world and the majority of bad persons get to live longer, joyful that “what goes around doesn’t come around” and most sins never get their punishment on this Earth.
 Follow me on FacebookTwitter and Bloglovin.

12 comentarii:

  1. Draga mea, nu stiu ce as putea spune in situatii de genul acesta, cuvintele sunt de prisos, cuvintele nu-si mai au rostul... vreau sa stii ca sunt alaturi de tine si iti respect durerea.
    Anul acesta am avut parte si eu de durerea mea si ... cuvintele nu-si mai au rostul precum spuneam mai sus...
    Te imbratisez, sa fii puternica!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost un an nefast, urat pentru multa lume. Imi pare rau sa aud. Multumesc pentru cuvintele frumoase apreciez! :X

      Ștergere
  2. Offf, Madalina!
    Te rog sa ma ierti pentru faptul ca nu pot spune nimic; cuvintele nu pot exprima mare lucru intr-o astfel de situatie. Te imbratisez strans, indelung si as dori ca gestul acesta sa iti transmita toate cele nespuse!

    Am vrut sa ma semnez si mi-am dat seama ca as vrea totusi sa spun ceva: gandeste-te ca ai fost crescuta de un campion, gandeste-te la ceea ce si-a dorit pentru tine astfel incat, in timp, sa capeti forta de a implini aceasta dorinta a sa!

    Ilda

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ai pentru ce sa-ti ceri scuze, si mie mi-a luat mult sa-mi gasesc cuvintele. Multumesc mult! Ma gandesc si eu la asta zi de zi.

      Ștergere
  3. Doamne, am crezut ca nu vad bine, ca este doar o poveste...din pacate nu..Nu stiu ce sa-ti spun, nu te cunosc decat prin intermediul blogului foarte putin, dar inteleg prin ce treci. Chiar ieri vorbeam cu mama despre situatia disperata pe care o vad destul de des prin spitale. Sunt medic, dar nu mai practic, insa chiar in ultimele saptamani am avut fetita bolnava si desi cunosc sistemul foarte bine tot imi este greu sa accept. Ma impresioneaza foarte multe cazuri...Pot doar sa spun ca multi, foarte multi colegi valorosi de-ai mei nu mai lucreaza in Romania, au ales sa plece pentru ca nu era loc pentru ei. La fel mi s-a intamplat si mie, doar ca eu nu am plecat, am ales un domeniu connex dupa rezidentiat.
    Ceea ce nu se intelege de catre cei din executiv este faptul ca medicina nu prea aduce profit, iar investitia in servicii trebuie sa fie foarte mare, pentru ca fara oameni sanatosi nu ajungem nicaieri.
    Iti doresc putere sa treci peste aceasta tragedie din viata ta si sa incerci sa fii alaturi de alti oameni dragi din famile care cred ca sufera la fel de mult ca si tine. Te imbratisez.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sistemul este, intr-adevar, bolnav si plin de lipsuri, insa acest lucru nu constituie, din pacate, o scuza pentru lipsa de omenie a majoritatii cadrelor medicale din Romania si pentru perceperea/solicitarea explicita de spaga, fara urma de rusine.
      Multumesc!

      Ștergere
  4. Nu sunt cea mai buna persoana cand vine vorba de identificat cuvinte potrivite in asemenea cazuri, de obicei imbratisez persoana respectiva, lasand gestul meu sa isi spuna cuvantul.
    In cazul de fata tot ce pot spune e ca te imbratisez virtual, incerc sa relationez cu durerea ta La inceputul anului 2013 am pierdut si eu o fiinta extrem de draga iar in aprilie mi s-a pus diagnosticul gresit de hernie de disc fara o analiza meticuloasa inainte ( eu aveam o contractura musculara puternica)
    Revenind insa, tot ce pot spune e ca te imbratisez ... si sa fii puternica!

    RăspundețiȘtergere
  5. Sigh...So sad.Money can destroy and repair hummm.. how interesting. Corruption is passing like water everywhere it's so sad,even when you try to address it, you kin of look like an outcast. I bet some people do it in a very posh way that people don't see it as bribe and some people do it in a very lousy manner,Either way both to me are still branded as corruption. We hope the world can be a better place.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. We can but hope and fight to make the world a better place. I honestly don't believe that corruption can be erradicated at this point, but at least diminished.

      Ștergere
  6. Am simtit ca se intampla ceva cu tine, nu m-am gandit atat de departe. Imi pare rau pentru suferinta ta, altceva nu stiu sau cred ca nu isi au rostul /locul de a spune.
    xo

    RăspundețiȘtergere