RO:
A venit momentul sa va
povestesc despre cea de-a doua zi din escapada londoneza. Am inceput dimineata
devreme, cu Wellington Arch, situat in coltul sud-estic al binecunoscutului
Hyde Park, monument ce comemoreaza victoriile ducelui de Wellington in
razboaiele Napoleoniene. Incinta adaposteste o mica expozitie, iar privelistea
din varful arcului asupra imprejurimilor este superba.
In apropiere se afla
palatul Buckingham, unde, din doua in doua zile, la ora 11, are loc ceremonia
schimbarii garzii. Mi-am facut loc prin multimea de curiosi ingramaditi in fata
palatului, catre Queen’s Gallery, care, insa, era in renovare pana anul viitor,
asa ca m-am multumit cu Royal Mews (un fel de case aliniate, transformate in
grajduri). Daca va plac caii si povestile din spatele casei regale, nu trebuie
sa ratati acest loc. Veti vedea trasurile regale si caii, inclusiv caii
cenusii, care trag trasura regala din aur, ce cantareste 4 tone, construita in
1762 si folosita pentru incoronari inca de atunci. Veti vedea si caleasca din
sticla, care a purtat-o pe printesa Diana in ziua nuntii sale. Personalul va va
recomanda sa evitati sa deranjati caii cu fotografii, insa.
M-am intors in fata
palatului Buckingham, pentru a vedea schimbarea garzii, din mijlocul unei multimi
care se dublase intre timp. Am vrut sa ma bucur ce cateva clipe de relaxare pe
o banca, in Hyde Park, impartind biscuiti cu porumbeii si o banana cu o
veverita. M-au impresionat in mod deosebit parcurile imense din Londra, in care
plimbarile pe iarba, departe de a fi interzise, sunt chiar incurajate,
veveritele si porumbeii sunt “la ei acasa”, iar grija pentru natura si
lucrurile cu adevarat importante se vede.
Statia de metrou Westminster
m-a adus, pentru a doua oara in viata, in fata “Marelui Ben”, porecla marelui
clopot al ceasului din turnul de nord al palatului Westminster.
Biserica Sf Petru din
Westminster, cunoscuta indeosebi sub numele de Westminster Abbey, ocupa un loc
unic in istoria Marii Britanii. Toti suveranii britanici, incepand de la
William Cuceritorul (cu exceptia lui Edward al V-lea si Edward al VIII-lea) au
fost incoronati aici. Westminster Abbey este de asemenea locul de odihna
vesnica al monarhilor din cea de-a doua jumatate a secolului al XIII-lea si
pana la mijlocul secolului al XVIII-lea. Naosul este prevazut cu contraforturi
masive care in secolul al XIV-lea reprezentau o tehnologie noua si au permis
ridicarea acoperisului de piatra la peste 30 de metri inaltime, fiind cel mai
inalt naos din Anglia. Zona este inundata de lumina datorita ferestrei din
sticla, proiectata de James Thornhill si construita in anul 1735. Sub fereastra
se gaseste mormantul soldatului necunoscut, care comemoreaza miile de soldati morti in
Primul Razboi Mondial si care nu au mai putut fi ingrapati. In apropiere, pe
podea se gaseste o placa comemorativa dedicata lui Sir Winston Churchill, care
este inmormantat la Bladon langa Palatul Blenheim. Corul este locul de unde 22
de baieti si 12 vicari canta in timpul slujbei zilnice.
M-a impresionat in mod
deosebit Coltul Poetilor. Prima persoana ingropata aici a fost Geoffrey Chaucer
in anul 1400. Exista memoriale dedicate lui John Dryden, Edmund Spencer, Dr.
Samuel Johnson, Robert Browning si Charles Dickens, pentru a enumera doar
cativa. Multe alte personalitati sunt comemorate aici, desi sunt inmormantate
in alte locuri: William Shakespeare, John Milton, Wordsworth, Keats si Shelly,
surorile Bronte si Jane Austin. Nu toti sunt poeti sau scriitori, printre ei se
numara si cativa diaconi, preoti, compozitorul Handel sau actorul David
Garrick. Ultimul dintre cei ingropati aici este Sir Laurence Olivier, cel care
a trait o frumoasa poveste de dragoste cu Vivien Leigh, interpreta lui Scalett
O’Hara din multi-oscarizata ecranizare a romanului “Pe aripile vantului”.
Fotografiera este complet interzisa in interiorul catedralei.
Am poposit apoi la
muzeul Winston Churchill, un labirint subteran de incaperi, odinioara adapost al
Consiliului de Razboi si in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Acest loc
este un fel de capsula a timpului, cu ceasurile oprite la ora 16:58, in ziua de
15 octombrie 1940 si cu spiritul lui Winston Churchill parca plutind in aerul
inchis. Am vazut indeaproape bucataria privata, sufrageria si dormitorul lui
Churchill, sala hartilor sau Cabinetul de razboi.
Cateva fotografii la
Downing Street, resedinta oficiala a prim-ministrului britanic, strada inchisa accesului pietonal si garzilor din
zona si din nou la drum, catre ultima destinatie a zilei. Apropo de garzi, nu
inteleg entuziasmul ridicol si adesea inconstient al unor turisti care isi tot
faceau selfie-uri cu bietii baieti si deranjau caii cu blitzurile. Se vedea
iritarea pe fetele lor, in timp ce incercau sa controleze caii, care tropaiau
si se smuceau incontinuu.
Am avut ceva de mers pe
jos pentru a ajunge la palatul Kensington, insa privelistea gradinilor si mostenirea
istorica pe care o adaposteste merita din plin. Palatul este resedinta familiei
regale britanice incepand din secolul al-XVII-lea. Regina Victoria a trait aici
pana la ascensiunea pe tron, la fel si printesa Diana, pana la decesul sau din
1997. Incepand din anul 2011, palatul este resedinta lui William si Kate.
Printre exponatele muzeului din interior am intalnit cateva sali cu rochii ce
au apartinut printesei Diana sau reginei Elisabeta a-II-a a Marii Britanii.
Sper ca v-a placut
partea a doua a periplului londonez. Urmeaza foarte curand cea de-a treia si
ultima “felie” de vacanta, asa ca stati pe aproape!
EN:
I
am back with part two of my London adventure. I started early in the morning,
with Wellington Arch, built as an original entrance to Buckingham Palace, later
becoming a victory arch proclaiming Wellington's defeat of Napoleon. I then
made my way through the crowd, on my way to the Changing of the Guard, which
happens every other day, at eleven AM. Since there was still plenty of time, I
tried to visit the Queen’s Gallery, but, since it turned out to be closed for
renovations until next year, I moved on to the Royal Mews. If you like horses
and are interested in learning about the royal coaches and carriages, this is
the place for you. Just be careful not to disturb the horses while taking
pictures!
I
then went back to see the Changing of the Guard ceremony, through a crowd that
had already doubled in the meantime. I took some time to share a quick snack
with some pigeons and a squirrel on a bench in Hyde Park. I love the London
parks, by the way, the encouragement to walk on the grass and the love for
nature there, in general.
Westimnster
metro station brought me for the second time in my life in front of Big Ben,
nickname for the Great Bell of the clock at the north end of Westminster
Palace.
Westminster Abbey, formally titled the Collegiate Church of St. Peter at Westminster,
is one of the most notable religious buildings the traditional place of
coronation and burial site of British monarchs. It hosts the tomb of the
Unknown Warrior, built to honour the unknown dead of the First World War and
the Poets' Corner, where a high number of poets, playwrights, and writers are
buried or commemorated there. The first poet
interred in Poets' Corner was Geoffrey Chaucer.
Photographing is completely forbidden inside the cathedral. You can also see the London Eye while walking towards it.
I couldn’t have missed the
Churchill War Rooms, the secret WW2 underground bunker and
museum that tells the story of Winston
Churchill’s life and legacy.
A
few pictures at Downing Street, official residence of the Bristish Prime Minister and of
the guards in the area (I can’t understand people who persistently disturbed
the horses and, eventually the guards struggling to control them by insisting
on taking selfies with them - that must be exhausting!).
The
long walk to Kensington palace, the last destination of the day, is totally
worth it, if you consider the view of the Kensington Gardens and the history
the palace holds inside. Residence of the Bristish Royal family since the 17th
century, former home of Queen Victoria and Lady Diana, currently the official
London residence of Will and Kate, it holds, apart from many other historical
pieces, numerous dressed worn by Lady Diana or Queen Elizabeth the second.
I
hope you enjoyed this post. Don’t go too far, the third and final slice of London
vacation is coming up very soon!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu