RO:
Mierea de mana este un
produs apicol relativ rar, uneori ocolit de catre clienti, datorita aspectului
nu foarte comercial si a culorii inchise. Cei care aleg mierea aurie in detrimentul
ei, insa, pierd beneficiile unui veritabil cocktail de minerale, calciu si
magneziu, in concentratie de sase ori mai mare decat in compozitia mierii de
salcam.
Culoarea mierii de mana
variaza intre negricioasa, rosiatica, bruna sau chiar verzuie, in functie de provenienta.
Gustul difera si el de cel al mierii clasice. Mierea de mana contine putine
substante volatile, din acest motiv aroma ei nu este foarte pronuntata. Nu este
foarte dulce, insa are gust specific, usor caramelizat si aroma subtila de
rasina de brad. Poate inlocui cu succes zaharul, in ceaiuri si deserturi.
Spre deosebire de
mierea clasica, ce provine din nectarul florilor, acest sortiment are doua
surse posibile: secretiile dulci de pe trunchiul sau frunzele arborilor, in
special conifere si excretiile dulci ale afidelor, insecte mici, de culoare
galben-verzuie, acoperind frunzele si parti din tulpinile plantelor, de obicei
in colonii. Aparent poate parea dezgustator, dar in realitate fiecare dintre
noi am ingerat excretii de afide (practic, seva prelucrata a plantelor) fara sa
stim, printr-o simpla iesire in natura, plimbare prin gradina, parc, padure,
etc. Pentru a o obtine, apicultorii isi deplaseaza stupii in zonele de padure,
motiv pentru care este cunoscuta si sub denumirea “miere de padure”.
Mierea de mana are
avantajul de a putea fi consumata si de catre persoanele alergice la polen. Are in compozitia sa inhibina (un
bactericid extrem de puternic), in concentratie ridicata (de 6 ori mai mare decat
mierea de salcam si de pana la 20 de ori mai mare decat celelalte tipuri de
miere), saruri minerale, calciu si magneziu, fiind folosita in tratarea
rahitismului, a spasmofiliei, a afectiunilor articulare si a osteoporozei. De
asemenea, are un continut ridicat de antioxidanti, componente bioactive, enzime
si substante antibiotice.
Comparativ cu alte sortimente de miere, care isi pierd calitatile
terapeutice si nutritive, prin incalzire la peste 40° C, mierea de mana isi
pastreaza calitatile, chiar daca a fost supusa la temperaturi de peste 100° C.
Pe langa avantajele evidente ale acestui produs, exista si o
serie de dezavantaje, legate de procesul de productie, atat pentru apicultor,
dar mai ales pentru albine: mierea de mana este mai greu de obtinut, implica
deplasari si costuri mai crescute, fagurii nu mai pot fi refolositi, uzeaza
albinele si chiar cauzeaza mortalitate ridicata in randul lor, daca apicultorul
nu este atent si intra la iernat cu miere de mana in stupi. Motivul este acela ca
aparatul digestiv al albinelor nu reuseste sa digere in totalitate mierea de
mana, astfel intestinele lor umplandu-se rapid cu reziduuri, putandu-le cauza
moartea, pe timpul iernarii, daca vremea nu le permite zboruri de curatire.
In pofida acestor inconveniente, cand vine vorba despre consumator,
mierea de mana este o adevarata comoara din stup, aur lichid pentru organismal uman.
Ca
si in cazul altor sortimente de miere, este esential sa ne asiguram ca o
cumparam de la producatori de incredere, precum Apidava.
EN:
Honeydew is also known as pine tree honey or forest honey. It
starts off in a different way than most typical honeys: bees gather nectar from
the sap of certain trees and from honeydew excreted by plant sucking insects
like greenflies. Honeydew honeys are generally quite dark and thick compared to
the lighter varieties.
Pine tree honey has a full-bodied, yet quite pleasant flavor
that is suggestive of pine sap. This is also one of those honeys that make a
perfect and much healthier alternative to table sugar.
Most
of the honeydew honeys boast stronger antioxidant properties than the floral
varieties. The reason for this is because they contain high levels of flavonoids
and phenolic compounds.
